CRAII DE LA MOCOD

„Craii de la Mocod” reprezintă un obicei inclus în ritualurile de primăvară, fiind înrudit cu „Plugarul”, „Tânjaua” şi „Ieşitul întâi la arat”, obiceiuri agrare practicate în zona Maramureşului. George Coşbuc aprecia că este un vechi obicei războinic, amintind de felul cum se alegeau căpeteniile străbunilor, la echinocţiul de primăvară.

În ţinutul Năsăudului, obiceiul „Crailor” este prezent numai la Mocod şi se desfăşoară în cele trei zile de sărbători ale Paştelui.

ÎNSTRUŢATUL BOULUI

Înstruţatul boului este un obicei agro-pastoral şi aparţine riturilor de fertilitate din preajma solstiţiului de vară. Această datină are în centrul său animalul sacru, puternic, dătător de viaţă şi roade. Se sărbătoreşte în ziua de Rusalii, în câteva sate: Tăure, Figa, Şieu-Cristur, Căianu Mare şi Căianu Mic. Structura acestui obicei agrar cuprinde următoarele etape: împletirea cununii de flori, împănatul boului, purtatul spre casa gospodarului, sosirea alaiului festiv la gazdă, ospăţul şi jocul.

CUNUNA GRÂULUI

Cununa grâului este sărbătoarea recoltei de la sfârşitul secerişului. Obiceiul cununii secerişului cuprinde în structura sa următoarele etape: împletirea obiectului ritual, purtatul cununii la casa gazdei, masa comună, jocul cununii. Zona Năsăudului constituie un nucleu centralizator al obiceiului. Aici cununa este mai bogată prin dimensiunea mare a împletiturii de spice şi prin frumuseţea cântecelor de cunună ce acompaniază aducerea obiectului ritual. Această datină s-a păstrat într-un cadru amplu ce implică întreaga comunitate sătească.

ŞEZĂTOAREA

Şezătorile reprezintă o activitate obişnuită în puţinele sate care mai păstrează tradiţia.

După terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun (15 noiembrie), începea sezonul şezătorilor. Şezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar şi distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracţia. Erau locul în care se învăţau deprinderi practice dar se derulau şi numeroase obiceiuri. În Postul Crăciunului, una din principalele preocupări casnice era de torsul cânepii, inului şi a lânii, care se făcea cu mai multă plăcere, cu mai mult spor şi în condiţii mult mai bune în cadrul unor întâlniri comunitare.

Şezătorile puteau fi organizate ad-hoc, în zilele lucrătoare, la una sau mai multe case, şi erau de mai multe feluri. Ele puteau să aibă un caracter de întrajutorare atunci când mai multe femei sau tinere participau la torsul cânepii sau a lânii unei gospodine, operaţia repetându-se, apoi, la casa fiecărei participante. Puteau să fie, însă, şi întâlniri în cadrul cărora fiecare participantă torcea materialul adus cu sine.

OBICEIURI DE BOBOTEAZĂ

Obiceiurile legate de Sărbătoarea Bobotezei sunt păstrate cu sfinţenie în satele de munte din judeţul Bistriţa-Năsăud. Printre obiceiurile păstrate de-a lungul anilor se numără colindatul celor care poartă numele de Ion, în costume de personaje malefice, crezându-se că numai astfel sătenii vor fi feriţi de rele.

De asemenea, în ajunul Bobotezei, fetele de pe meleagurile bistriţene îşi fac o turtă din făină, apă şi sare, pe care o coc pe plita sobei, iar pe înserate mănâncă acea turtă, însă fără să bea apă. Înainte de a se culca, fetele pun un pahar plin cu apă la capul patului. Se spune că băiatul care îi va oferi în vis paharul de apă, va fi ursitul fetei.

Picurarea apei sfinţite de Bobotează în apa de băut a animalelor reprezintă o tradiţie care se păstrează în special în mediul rural. Această tradiţie înseamnă purificare şi o preţuire a oamenilor faţă de animalele care l-au primit pe Iisus în momentul naşterii sale, în peştera din Bethleem.

HÂZII

Hâzii” constituie un obicei tradiţional de iarnă, păstrat în localitatea Chintelnic din Şieu Mocănime şi se desfăşoară în Ajunul Bobotezei. Conform tradiţiei, pe uliţele satului îşi fac apariţia în acea seară „hâzii” sau „mascaţii”, sosirea lor pe la casele gospodarilor fiind mai ales un prilej de bucurie şi amuzament general. Cel mai adesea, băieţii se deghizează în fete, tinerii travestiţi formează un alai de nuntă, iar bătrânii spun că umblă cu „moartea” prin sat. Costumele „hâzilor” sunt fie straie populare, fie sunt alcătuite din haine vechi, în funcţie de personajele interpretate: moşi, babe, doctori, ofiţeri, miri etc.

Există obiceiuri legate de ciclurile vieţii omului, care sunt amplificate de către comunitate în serbări sau festivaluri. Cel mai cunoscut dintre acestea este legat de obiceiul nunţii: Festivalul Judeţean de Folclor „Alaiul Nunţilor de pe Valea Bârgăului”. În cadrul acestui festival sunt prezentate diferite secvenţe din ceremonialul de nuntă în forma specifică Văii Bârgăului: peţitul miresei, „tocmala”, strigături la mire şi la mireasă, „jocul miresei în bani”, „strigătura la găină”, „datul colacului la soacră”, „datul cămăşii la mire”.

 

Bibliografie:

Vremea

max
min

Harta centrelor turistice

HARTI

Preț carburant - 16.10.2019

B95 4,56 RON
LPG 2,30 RON
M 4,42 RON
M+ 4,93 RON

Curs valutar 16.10.2019

  • 1 EUR = 4.5586 RON 0.0009 %
  • 1 USD = 3.8492 RON 0.0077 %
  • 1 GBP = 5.0948 RON 0.0102 %